sâmbătă, 25 iunie 2011

New York

greenwich village, manhattan
chic manhattan
little italy cafe in manhattan
little italy in manhattan
east village, second ave, manhattan
greenwich village
ny financial langa Ground Zero
posh tribeca in manhattan
china town
welcome to broadway
times square, manhattan
just another ny street
little italy overlooking empire state building
nyc, soho district
soho

luni, 20 iunie 2011

Inland Empire/Imperiul Mintii


David Lynch duce arta sa cinematografica la un alt nivel. Faptul ca nu prezinta niciodata subiectul pe tava si ca evita cliseele hollywoodiene au facut din regizor un love or hate kinda' guy. Ca de obicei, sacrul si inexplicabilul isi fac loc in lumile construite de Lynch...Originalitatea filmului este indiscutabila. Subiectul este destul de simplu (aparent). O actrita se pregateste pentru cel mai important rol al ei, dar, cand se indragosteste de partenerului ei de pe marele ecran, isi da seama ca viata ei incepe sa se asemene cu filmul in care joaca.
Actrita devine tot mai confuza cand afla ca filmul este de fapt remake-ul unui productii poloneze blestemate, 47, care nu a fost terminata niciodata din cauza unei tragedii de nedescris petrecute pe platourile de filmare: cei doi actori principali au fost ucisi.

Noaptea

Unirii sunset
buildings burning at sunset

vineri, 17 iunie 2011

Reclame originale

O altfel de reclama la cafea...

Stay


Mintea umana este un loc infricosator, periculos. Sa te afunzi in mintea unui bolnav mintal: incitant, excitant, final...Filmul urmareste tentativele unui psiholog/psihiatru (Ewan Mcgregor) de a salva un tanar bolnav mintal (Ryan Gosling) de la sinucidere. Intre timp, psihiatru se confrunta cu proprii demoni - sotia sa avusese tentative sinucigase - .

Stam singuri...

STĂM SINGURI sub cerul de iunie, nepăsători şi tineri, în parcul Cetăţuii, rezemaţi de zidul din piatră care ingrădeşte accesul înspre panta periculoasă, într-un locaţie cu vedere spre centrul Clujului. La peste 300 metri deasupra oraşului, priveliştea mă lasă fără cuvinte, iar aerul tare al oraşului de pe Someş îmi aduce aminte de frânturi din viaţa pe care am avut-o în oraş cu ani în urmă, o existenţă marcată doar de trecerea nestingherită a echinocţiilor şi solstiţiilor, a zenitului şi nadirului, a zaţului de cafea şi ţigărilor fumate în cafenele cochete din centrul vechi. Locul preferat din Insomnia, o cafenea renumită pentru concertele de tot felul, de la jazz la rock, este la masa de lângă balconul vechi şi plin de fisuri, masă de la care se poate vedea o parte a oraşului, de la librăria Universităţii înspre Matei.