STĂM SINGURI sub cerul de iunie, nepăsători şi tineri, în parcul Cetăţuii, rezemaţi de zidul din piatră care ingrădeşte accesul înspre panta periculoasă, într-un locaţie cu vedere spre centrul Clujului. La peste 300 metri deasupra oraşului, priveliştea mă lasă fără cuvinte, iar aerul tare al oraşului de pe Someş îmi aduce aminte de frânturi din viaţa pe care am avut-o în oraş cu ani în urmă, o existenţă marcată doar de trecerea nestingherită a echinocţiilor şi solstiţiilor, a zenitului şi nadirului, a zaţului de cafea şi ţigărilor fumate în cafenele cochete din centrul vechi. Locul preferat din Insomnia, o cafenea renumită pentru concertele de tot felul, de la jazz la rock, este la masa de lângă balconul vechi şi plin de fisuri, masă de la care se poate vedea o parte a oraşului, de la librăria Universităţii înspre Matei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu